E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine --
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor --
E vremea rozelor ce mor.
Alexandru Macedonski
(Rondelul rozelor ce mor)
It is the time when roses die,
They die in gardens, and in me -
They were so full of life and glee,
And now they droop with a faint sigh.
Through everything cold shivers fly.
Despondency's in all we see.
It is the time when roses die -
They die in gardens, and in me.
Beneath the dismal twilight sky
There eddies many a faint sigh;
And towards the long night to be
They gently bend their heads so shy -
It is the time when roses die.
Tudor Gheorghe sings this poem:
here